Pe litrul de lapte, fermierul roman primeste 1.70 lei iar consumatorul plateste 7-10 lei. Cota fermierului din pretul final a scazut de la ~33% in 2015 la ~17-24% in 2025, chiar daca in valori absolute pretul la ferma a crescut cu aproape 50%.[1]
Pe litrul de lapte, fermierul roman primeste 1.70 lei iar consumatorul plateste 7-10 lei. Cota fermierului din pretul final a scazut de la ~33% in 2015 la ~17-24% in 2025, chiar daca in valori absolute pretul la ferma a crescut cu aproape 50%.[1]
Painea la raft este de 8-12 ori mai scumpa decat graul din care este facuta. Fermierul primeste constant ~8-9% din pretul painii. Scaderea pretului fainii cu 10% misca pretul painii cu doar ~2%, pentru ca faina reprezinta ~20% din cost; restul e salarii, energie si marja retailerului.[2]
Romania are cel mai mic markup din UE la mere (+54% de la ferma la raft), dar fermierul roman primeste 0.58 EUR/kg iar statia de sortare/ambalare ia 31% din pretul final — mai mult decat retailerul (17%).[3]
Romania are cele mai mici preturi ferma din UE la oua si pui, dar consumatorul plateste 2-3x pretul de ferma. Markup-ul farm-to-retail pe puiul intreg in Romania este de 13.2% vs media UE de 7%.[4]
Acest articol nu sustine ca retailerii sunt singurii vinovati. Din pretul final, o parte importanta merge la costuri reale: procesare, transport racit, ambalare, salarii, energie si taxe. Scopul este sa aratam unde se duce banul, categoric cu categorie, cu cifre verificabile. Acolo unde exista suspiciuni de practici abuzive, le mentionam cu sursa; acolo unde este vorba de cost real, o spunem clar.
Pretul pe care il platesti in supermarket este suma tuturor pasilor prin care a trecut produsul inainte sa ajunga la tine. Pentru majoritatea alimentelor, lantul are cinci verigi: producator, colector/procesator, distribuitor, retailer si statul (prin taxe).
Cultiva, creste, mulge, colecteaza. Acopera cost input-uri (samanta, furaj, combustibil, electricitate) si forta de munca.
15–65%Sortare, ambalare, pasteurizare, macinare, taiere. Costuri: energie, utilaje, depozitare racita.
10–30%Transport, depozitare logistica, livrare catre retail. Costuri: combustibil, racire, soferi.
5–15%Magazinul final. Costuri: chirie, salarii, utilitati, pierderi, marja de profit.
15–40%TVA redus la alimente: 9% in Romania din 2015. Accize pe alcool si tutun (nu se aplica aici).
9%Procentele reprezinta intervale uzuale observate in datele consolidate de Asociatia X pe 7 categorii alimentare. Distributia exacta variaza puternic cu produsul si sezonul. Totalul depaseste 100% pentru ca verigile se suprapun: TVA se calculeaza peste suma celorlalte.
Legea romaneasca cere retailerilor sa respecte un adaos comercial plafonat la produse de baza (maximum 20% peste pretul de achizitie). Problema: aceasta regula se aplica doar pe marja comerciala declarata, nu pe costurile ascunse. O investigatie Ziarul Financiar din 2024 a aratat ca retailerii declara marje sub 10% la ANAF, dar aplica efectiv 40%+ peste costul lor folosind:
Intr-un interviu Agrointel cu Emil Dumitru (fost secretar de stat MADR), un producator descrie circuitul real: factureaza retailerului 10 lei pentru un produs; dupa taxele de raft, taxele de listare si bugetele promotionale, primeste efectiv 5.50 lei. Retailerul vinde la 12 lei. Producatorul capteaza 46% din pretul de raft, retailerul 54% — chiar daca “marja declarata” este sub 20%.[5]
Consiliul Concurentei numeste acest fenomen “efectul waterbed”: cand guvernul plafoneaza marjele pe produse de baza, retailerii recupereaza pierderea prin preturi mai mari pe alte categorii. Rezultatul: per ansamblu sunt tot la 2% marja neta, declara Bogdan Chiritoiu (presedinte Consiliul Concurentei, februarie 2024).[6] Plafonarea muta banul, nu il elimina.
Laptele este exemplul clasic de margine extinsa intre ferma si raft. Este si categoria cu cele mai multe date publice, pentru ca Ministerul Agriculturii, INS si Consiliul Concurentei au urmarit activ lantul in ultimii ani.
| Componenta | 2015 (lei/litru) | 2025 (lei/litru) | Crestere |
|---|---|---|---|
| Fermier (poarta fermei) | 1.16 | 1.70 | +47% |
| Colectare + analize | ~0.15 | ~0.20 | +33% |
| Procesare (pasteurizare, ambalare) | ~0.40 | ~0.80 | +100% |
| Distributie si transport | ~0.20 | ~0.40 | +100% |
| Marja retailer | ~0.95 | ~3.40 | +258% |
| TVA (9% din 2015) | ~0.26 | ~0.59 | +127% |
| TOTAL raft (lapte 1.5%) | 3.12 lei | 7.09 lei | +127% |
Componentele intermediare sunt estimari bazate pe interviuri cu procesatori si retail romani citate in Profit.ro (feb 2026), ZF (schema 20-20, 2024) si raportul Consiliul Concurentei pe piata laptelui (2019, ultima publicata). Fermier 2015 si 2025 sunt valori confirmate. Totalul reconstruit reflecta aproximativ pretul mediu observat la raft.
Intre 2015 si 2025, pretul pe litru la raft a crescut cu +127% (de la ~3.12 lei la ~7.09 lei). Din aceasta crestere, fermierul a primit doar +47%. Marja retailerului a crescut cu +258% in valori absolute si de la ~30% la ~48% ca pondere in pretul final.[1] Chiar daca absolut vorbind fermierul castiga mai mult, proportia lui din pretul final este in scadere constanta.
Paradoxul este surprins intr-o intrebare publica a ministrului Agriculturii din 2024: “Este posibil ca un litru de lapte tip marca proprie sa coste 4.9 lei la raft, in timp ce un litru de lapte romanesc sa coste 9 lei? Unde se duce acea diferenta?”[7] Raspunsul: la marcile proprii, retailerul are control asupra intregii lant si poate declara o marja sub plafon. La laptele de marca, producatorul si retailerul negociaza — si taxele de raft cresc pretul final fara sa apara in “marja”.
In 2024, unii producatori romani au raportat ca produc laptele cu 1.8-2 lei/litru dar il vand cu 1.5 lei/litru — lucreaza in pierdere de 20-30%.[8] Asociatia Romana a Producatorilor de Lapte (APRIL) estimeaza ca in 2024-2025 jumatate din fermele mici au intrat sub pragul de rentabilitate, fiind nevoite sa taie efectivele. Aceasta depopulare a sectorului creste dependenta de import — Romania importa deja ~35% din consumul de lapte si produse lactate.
Laptele nu este unic. Alte sase categorii urmeaza acelasi tipar general, cu variatii importante in cine capteaza marja si de ce. Mai jos, datele consolidate pe fiecare produs, pentru 2015 si 2025-2026 acolo unde avem.
| Categorie | Ferma 2025 | Raft 2025 | Multiplicator | Cota fermier |
|---|---|---|---|---|
| Lapte (1.5% grasime) | 1.70 lei/L | 7.15 lei/L | 4.2x | 24% |
| Lapte (3.5% premium) | 1.70 lei/L | 10.0 lei/L | 5.9x | 17% |
| Mere (locale) | 2.90 lei/kg | 4.45 lei/kg | 1.54x | 65% |
| Paine (alba, per kg) | 0.70 lei/kg (grau) | 7.94 lei/kg | 11x | 9% |
| Oua (per bucata) | 0.50-0.60 lei | 1.20-1.30 lei | 2.2x-2.6x | 38-50% |
| Pui (broiler intreg) | 11.3 lei/kg | 12.8 lei/kg | 1.13x | 88% |
| Piept pui (dezosat) | 11.3 lei/kg (carcasa) | 27-33 lei/kg | 2.5x-3.0x | 34-42% |
| Porc (viu → cotlet raft) | 16-18 lei/kg viu | 17-35 lei/kg | 1.5x-2x | 30-55% |
| Ulei floarea-soarelui | 3.20 lei/kg seminte | 10-11 lei/L | 1.3x peste cost raw | ~83% |
Surse: Profit.ro (lapte 2026), Economica.net (mere, pui UE), DailyBusiness.ro (porc 2024), Revista Ferma (oua 2024), Euronews/Agrointel (paine, ulei), ZF (schema 20-20). Multiplicatorul compara pretul platit fermierului cu pretul de la raft al produsului echivalent. Pentru produsele care presupun procesare, compararea este inevitabil aproximativa — 1 kg de grau nu este 1 kg de paine, dar relatia de cost este urmarita prin rapoarte ale MADR si Euronews Romania. Valorile pot avea marje de eroare de 10-15% in functie de magazin si luna.
Dintre toate categoriile analizate, merele au cel mai mic markup din UE in Romania: +54% de la ferma la raft, fata de +115% in Spania si +118% in Ungaria. Motiv: lantul este scurt (ferma → statie sortare → retail), iar statia de sortare/ambalare ia 31% — mai mult ca retailerul (17%).[3]
Markup RO: +54% (cel mai mic din UE)Painea costa de 8-12 ori mai mult decat graul. Cauza: faina e doar 20% din costul industrial. Restul e salarii (33%), utilitati (20%), profit brutarie (23%). In 2025, productie record de grau, faina mai ieftina, dar paine mai scumpa ca niciodata.[2]
Multiplicator: 11xRomania are cele mai mici preturi la ferma pentru pui din UE (2.26 EUR/kg carcasa). Dar markup-ul farm-to-retail pe broiler intreg este de 13.2% — aproape dublu fata de media UE (7%). Pentru cuts premium (piept, pulpe dezosate), multiplicatorul urca la 2.5-3x.[4]
Markup RO: 13.2% vs UE: 7%La ferma Romania plateste 0.50-0.59 lei/bucata (cea mai mica din UE). La raft: 1.20-1.30 lei. Presedintele crescatorilor de pasari numeste practicile retailerilor “scheme speculative”: pretul la raft creste mai repede decat pretul la ferma, iar cand scade, nu coboara proportional.[9]
Ferma 0.50 lei → Raft 1.30 leiDesi pretul viu la ferma este 16-18 lei/kg, doar 15% din carnea de porc consumata in Romania vine din productie interna. Restul este import (Spania, Germania, Polonia). Pentru cuts premium (ceafa), pretul la raft ajunge la 35-50 lei/kg — multiplicator 2-3x fata de viu, explicat partial de yield loss la taiere (~40%).[10]
Import: 85% din consumPentru 1 litru de ulei e nevoie de 2.6 kg seminte. La pretul actual (3.20 lei/kg), materia prima costa 8.32 lei, iar uleiul rafinat la raft costa 10-11 lei. Multiplicatorul peste cost raw este doar 1.3x — cea mai mica margine din toate categoriile analizate. Fermierul capteaza ~83% din pretul final.
Cota fermier: ~83%Legumele sunt cea mai volatila categorie: aceeasi rosie costa 3 lei vara la ferma si 100 lei in aprilie (primele rosii romanesti, 2025), iar lantul include importuri masive off-season. Pe cartofi si ceapa, multiplicatorul ferma-raft este 3x-5x in sezon. Legumele merita propriul articol detaliat; aici le mentionam doar ca existente, fara sa le includem in tabelul central.
In ultimii ani, cota marilor retaileri pe piata romaneasca de alimente a crescut constant. Cele cinci lanturi dominante — Lidl, Kaufland, Carrefour, Mega Image, Penny — controleaza peste 65% din comertul modern alimentar. Impreuna cu Profi si Auchan, cota urca la ~80%.
Raportul Consiliul Concurentei din noiembrie 2025 identifica un paradox contraintuitiv: marcile proprii sunt mai ieftine pe raft, dar retailerii aplica marje mai mari pe ele la nivel general. Motivul: retailerul controleaza intregul lant (producator → logistica → raft), nu trebuie sa plateasca marja de brand, deci chiar si cu un pret final mai mic, profitul net pe unitate este superior marcilor de producator.[11]
Consiliul Concurentei avertizeaza in raportul anual 2024 ca pe masura ce retailerii capteaza o cota tot mai importanta pe anumite piete, producatorii/procesatorii isi pierd independenta si motivatia de a inova. Rezultatul: mai multe produse standardizate, mai putine optiuni pentru consumator, si mai putina putere de negociere pentru micul producator roman.[11]
Investigatia Ziarul Financiar din 2024 a aratat ca retailerii romani aplica 40%+ peste costul lor folosind mecanisme care nu sunt declarate ca “marja comerciala”:
In 2023-2024, Consiliul Concurentei a testat ipoteza ca plafonarea adaosului comercial la alimente de baza (OUG 67/2023) este anulata de cresterea preturilor pe alte categorii. Concluzia confirmata: profitabilitatea pierduta pe produse reglementate este recuperata prin preturi mai mari pe produse nereglementate, atat alimentare cat si non-alimentare. Bogdan Chiritoiu, presedintele Consiliului Concurentei: “Per ansamblu sunt tot la 2% marja neta.” [6]
Fenomenul este comparat cu un pat cu apa: apasi pe o parte, se ridica cealalta. Retailerii castiga “ceva mai putin la produsele mai ieftine si mai mult la celelalte”. Cine cumpara doar produse de baza beneficiaza; cine are cos diversificat plateste mai mult ca inainte.
In octombrie 2025, ministrul Agriculturii a anuntat ca plafonarea va fi inlocuita cu alt mecanism, mentionand explicit ca durata legala maxima a plafonarii a fost depasita conform Legii Concurentei (maxim 2 ani pentru masuri de stabilizare). Lista produselor exceptate a inceput sa se restranga din 1 octombrie 2025, iar Consiliul Concurentei a avertizat despre “riscul unor efecte nefavorabile in piata” de la prelungirea excesiva a masurii.[12]
Pentru unele categorii (mere, pui, oua), Romania are marje peste media UE in ciuda faptului ca preturile la ferma sunt sub media UE. Pentru altele (lapte), Romania are o cota de fermier comparabila cu media europeana. Comparatiile sunt inevitabil partiale pentru ca fiecare tara raporteaza diferit, dar tiparul este clar.
| Tara | Ferma (EUR/kg) | Raft (EUR/kg) | Markup total | Cota fermier |
|---|---|---|---|---|
| Romania | 0.58 | 0.89 | +54% | 65% |
| Polonia | - | - | +94% | ~51% |
| Germania | - | - | +98% | ~50% |
| Spania | 0.65 | 1.40 | +115% | 46% |
| Franta | 0.65 | 1.40 | +115% | 46% |
| Ungaria | 0.35 | 0.78 | +118% | 45% |
Sursa: Comisia Europeana, date martie 2024, citate de Economica.net (“De la poarta fermei pe raft...”, 2024). Cota fermierului = pretul la poarta fermei / pretul final la raft.[3]
Romania are cea mai mica diferenta intre pretul ferma si pretul raft pentru mere din UE. Dar acest lucru nu inseamna automat ca fermierul roman castiga mai bine — inseamna ca retailerii si intermediarii iau mai putin, partial pentru ca lantul este mai scurt (o singura statie de sortare pana la retail), partial pentru ca puterea de cumparare mai mica limiteaza marjele de sus. Fermierul relativ primeste mai mult, dar absolut primeste mai putin ca un fermier spaniol (0.58 vs 0.65 EUR/kg).
Pe un cos complet de alimente, preturile din Romania sunt la 76% din media UE in 2024 (Eurostat).[13] Romania este cea mai ieftina tara din UE pentru fructe si legume si cea mai ieftina pentru peste din toate cele 36 de tari participante la studiul comparativ Eurostat.
In acelasi timp, ponderea alimentelor in cosul de consum al unei familii romane este cea mai mare din UE: ~34% vs media UE de ~12%. Adica, desi alimentele sunt mai ieftine in cifre absolute, romanul tipic cheltuie o fractiune dubla din venit pe hrana fata de un german sau un olandez. Asta inseamna ca inflatia alimentara doare dublu in Romania.
Marjele din lantul alimentar nu sunt o problema abstracta de politica agricola. Ele determina concret cat plateste o familie pentru hrana si cat ramane dupa pentru chirie, utilitati si transport. Pe un cos care reprezinta 34% din venit, un markup in plus de 10% al retailerului se transforma intr-o crestere de 3.4 puncte procentuale in povara alimentara a familiei.
Pe quintila de jos (cele mai sarace 20% gospodarii), cota alimentelor depaseste 55-60% din venitul disponibil. Fiecare 1 leu markup in plus la lapte, paine sau oua se traduce direct intr-o pierdere de putere de cumparare — fara compensatie din alte surse. Pentru o familie care aloca deja 60% pe hrana, nu exista spatiu de reducere; singura optiune este consum mai mic de proteine, fructe si legume proaspete.
Un retailer care aplica un markup suplimentar de 50 de bani pe un litru de lapte nu schimba mare lucru pentru un consumator cu venit mediu. Dar pentru o familie cu 2 copii si salariu minim care cumpara 4 litri/saptamana = 16 litri/luna, acel 0.50 lei markup devine 8 lei/luna doar pe lapte. Pe 10 categorii cu markup-uri similare (paine, oua, carne, mere, ulei, etc.), suma urca rapid la 80-150 lei/luna, adica 4-6% din salariul minim net. Cei mai saraci platesc in cifre absolute mai putin, dar proportional mult mai mult.
Asociatia X a documentat in articolul “Inflatie vs salariu minim” ca puterea de cumparare reala a salariului minim in Romania a crescut pe hartie cu 100% in ultimii 10 ani, dar un angajat cu salariu minim nu isi poate permite un trai decent de baza. Explicatia partiala: metodologia HICP subestimeaza ponderea alimentelor si energiei in cheltuielile reale ale angajatilor cu venit mic, iar pretul chiriei nu este inclus deloc in indice.
Asociatia X nu pretinde ca exista solutii simple pentru o problema structurala. Lantul alimentar european este complex, costurile reale sunt mari si mecanismele de piata nu pot fi anulate fara consecinte. Dar exista un set minim de masuri care ar creste transparenta si ar proteja verigile slabe (fermierul mic, consumatorul cu venit mic) fara sa distruga semnalele de piata.
Datele Consiliului Concurentei arata ca plafonarea adaosului comercial introdusa in 2023 nu a redus profitul net al retailerilor — doar l-a mutat pe alte categorii (efectul waterbed). Mai mult, a creat distorsiuni: marcile proprii au explodat (retailerii le pot livra sub plafon), producatorii romani si-au pierdut spatiul pe raft, iar lista produselor “reglementate” a devenit tot mai scurta. Plafonarea este o masura de urgenta, nu o solutie de lunga durata.
Articolul este parte din seria Asociatia X despre structura costurilor reale in Romania: Apa (cum se formeaza tariful si cine il controleaza), Energie (factorii din factura la gaze si electricitate), Inflatie vs salariu minim (ce rezerva reala de consum exista pentru familia tipica) si acum Farm-to-shelf (unde se duce banul dintre ferma si magazin). Toate cu date verificabile si surse deschise.
Toate datele din acest articol provin din surse publice accesate online intre martie-aprilie 2026. Nu am folosit date proprietare, sondaje private sau cifre neatributate. Unde o sursa lipseste (ex: data oficiala INS 2015 pentru mere, ulei si oua), am marcat cifra ca [estimat] in fisierele de cercetare; in articol, folosim ca data principala 2025 (unde exista) si 2015 doar cand sursa este publica. Cifrele din tabelul consolidat de la sectiunea 04 reprezinta medii pe mai multe surse, cu variatii posibile de 10-15% fata de un magazin individual. Pentru comparatii UE, folosim date Eurostat si Comisia Europeana unde sunt disponibile; unde nu, folosim rapoarte de presa care citeaza explicit aceste surse. Articolul este revizuit periodic pe masura ce devine disponibila data noua.
Ultima actualizare: 11 aprilie 2026.